Procedura standard se desfășoară în trei faze:

1. Isolarea ARN-ului viral din tampoane prelevate din nas sau gât.
2. Conversia secvenței de ARN într-o secvență corespunzătoare de ADN (transcriere inversă).
3. Amplificarea numărului de copii ale ADN-ului de multe miliarde de ori până la o cantitate care poate fi detectată – această etapă finală este o qPCR (reacția cantitativă în lanț a polimerazei).

Prima etapă este o extracție chimică care este adesea automatizată. Următoarele două etape sunt efectuate într-un alt instrument numit aparat PCR. Specificitatea qPCR (adică capacitatea sa de a amplifica numai materialul genetic viral) depinde de primerii care sunt utilizați. Acești primeri sunt selectați cu atenție pentru a amplifica un segment din genomul viral specific și nu ADN-ul gazdei sau al altor agenți patogeni care se pot afla pe tampon. Această procedură durează câteva ore și nu există nicio modalitate de a reduce acest timp fără a compromite sensibilitatea testului.

În prezent, au fost dezvoltate o serie de noi teste cu scopul de a reduce timpul necesar pentru testarea virusului și/sau de a crește numărul de teste care pot fi efectuate cu instrumentele disponibile. O modalitate de reducere a timpului necesar constă în combinarea etapelor testului sau în eliminarea necesității izolării separate a ARN-ului viral. O altă modalitate de a reduce timpul este de a reduce numărul de etape de amplificare, dar acest lucru face ca testul să fie mai puțin sensibil.

O altă evoluție interesantă este utilizarea „amplificării izoterme mediate în buclă (LAMP)”. Într-o reacție PCR normală, probele trebuie să fie încălzite, menținute la o temperatură ridicată, răcite și apoi ridicate la o temperatură intermediară. Acest ciclu trebuie repetat de 30-40 de ori, ceea ce necesită timp. În tehnica LAMP se folosește o biologie moleculară foarte inteligentă pentru ca reacția să se desfășoare la o singură temperatură (amplificare izotermă). Acest lucru nu numai că evită necesitatea etapelor lungi de cicluri de temperatură, dar poate fi realizat și cu instrumente mai simple. Dezavantajul este că reactivii necesari sunt mai complecși, iar tehnica este în prezent mai puțin precisă/sensibilă decât qPCR-ul standard. Cu toate acestea, faptul de a putea reduce timpul de testare la mai puțin de 1 oră are avantaje majore în anumite medii.

În cele din urmă se pot lua în considerare aspectele sociale ale testării. Este mult mai ușor pentru oameni să furnizeze propriile tampoane nazale sau o probă de salivă pentru testare, dar astfel de probe sunt mai probabil supuse variabilității, iar probele de salivă au în general mai puține virusuri de testat. Aceasta înseamnă că este necesară o sensibilitate mai mare. Puteți vedea că există un compromis între viteză, precizie și comoditate în diferitele teste. Parametrii diferiți sunt mai importanți pentru fiecare grup de persoane. De exemplu, un test rapid ar putea fi de primă importanță într-un aeroport, în timp ce cea mai mare acuratețe ar fi mai importantă într-un spital.

Detecția anticorpilor

Este important să ne amintim că la orice individ există un moment în care virusul poate fi detectat, dar anticorpii nu au fost încă produși, și o perioadă de timp ulterioară în care virusul a fost eliminat, dar anticorpii antivirali rămân.Deși există multe elemente ale răspunsului imunitar, detecția anticorpilor specifici virusului este singura modalitate rezonabilă de a determina dacă a avut loc un răspuns. Testarea anticorpilor poate fi aplicată la un număr mare de pacienți relativ ușor. Anticorpii apar în sânge pe măsură ce o persoană se recuperează după o infecție. Aceștia pot apărea, de asemenea, în secreții, cum ar fi saliva și lacrimile, dar detectarea în secreții este mai dificilă și poate fi mai puțin fiabilă. Din acest motiv, testele detectează anticorpii în sânge (ser; componenta lichidă a sângelui). Cel mai frecvent utilizat test de diagnosticare a anticorpilor este un test ELISA (Enzyme Linked ImmunoSorbent Assay). După cum s-a menționat mai sus, anticorpii împotriva proteinei spike sunt cei mai relevanți pentru protecția împotriva infecției cu coronavirus, dar anticorpii care recunosc alte proteine virale (a se vedea figura 2) pot fi utilizați pentru a stabili dacă cineva a fost infectat anterior cu virusul. Fiecare test ELISA poate cuantifica nivelul de anticorpi împotriva unei singure proteine virale. De exemplu, pentru a detecta anticorpii împotriva proteinei spike, proteina spike însăși ar fi utilizată ca element de detecție în ELISA. Un ELISA durează de obicei ~2 ore pentru a fi efectuat, dar acest timp poate fi scurtat fără a compromite foarte mult sensibilitatea testului.

Există acum multe companii care încearcă să dezvolte un dispozitiv de flux lateral (similar unui test de sarcină la domiciliu). Astfel de teste ar putea da un rezultat pozitiv sau negativ în ceea ce privește prezența unui anticorp care recunoaște SARS-CoV-2 în lichidul de testare (de exemplu, sângele obținut prin înțepare cu degetul) și pot fi efectuate în mai puțin de 30 de minute. În acest caz, testul ar detecta anticorpii împotriva unui antigen SARS-CoV-2, dar, spre deosebire de ELISA, testul nu este cantitativ. Testele de acest tip au fost validate pentru alte virusuri, dar, în mod normal, ele sunt utilizate doar în laboratoare. Nu se știe încă dacă este posibil să se dezvolte un test pentru SARS-CoV-2 de o acuratețe suficientă (septembrie 2020). Pentru a citi mai multe despre acest lucru și pentru a viziona o scurtă animație care ilustrează modul în care funcționează un dispozitiv cu flux lateral, citiți acest articol din The Conversation .

Este important să ne amintim că la orice individ există un moment în care virusul poate fi detectat, dar anticorpii nu au fost încă produși, și o perioadă de timp ulterioară în care virusul a fost eliminat, dar anticorpii antivirali rămân (Figura 4). Există o fereastră de timp limitată între timp în care atât virusul, cât și anticorpii pot fi detectați. Este esențial ca acuratețea oricărui test să fie foarte mare, deoarece rezultatele fals-pozitive ar putea avea consecințe grave pentru individ; acesta ar crede că este imun la SARS-CoV-2 când nu este așa.

Acest articol a fost actualizat la 25/09/20 pentru a reflecta noile evoluții.

.