Context: Definițiile internaționale de consens pentru sindromul de detresă respiratorie acută (SDRA) au constituit baza pentru recrutarea în studiile randomizate și controlate și, mai recent, au standardizat protocoalele pentru tratamentul ventilator al leziunilor pulmonare acute. Deși posibil adecvate pentru SDRA indus de sepsis, este posibil ca aceste criterii să nu fie adecvate pentru SDRA posttraumatic dacă modelele bolii sunt foarte divergente. Acest studiu testează ipoteza conform căreia criteriile standard pentru SDRA aplicate la populația traumatizată vor surprinde forme foarte disparate de leziuni pulmonare acute și sunt prea nespecifice pentru a identifica o populație cu risc de insuficiență respiratorie prelungită și complicații asociate.

Metode: Pacienții cu și scor de severitate a leziunilor > sau = 16 ventilați timp de > 12 ore au fost înrolați prospectiv. Datele clinice, inclusiv elemente ale funcției cardiovasculare, renale, hepatice, hematologice, neurologice și pulmonare, au fost colectate zilnic. Două sute cincizeci și patru de pacienți au fost înrolați pe o perioadă de 36 de luni, dintre care 70 au îndeplinit definițiile de consens ale SDRA. Au fost excluși pacienții cărora le-a fost retrasă asistența în decurs de 48 de ore. Cei 61 de pacienți rămași au fost stratificați în două grupuri pe baza zilelor de intubație (n = 12).

Rezultate: A existat o disparitate considerabilă în ceea ce privește severitatea și evoluția clinică. O formă ușoară și limitată de SDRA a fost caracterizată de un debut mai precoce (grupul 1, 2 zile; grupul 2, 4 zile; p = 0,002), mai puține zile de intubație (7 zile față de 28 de zile; p < 0,001) și dereglări mai puțin severe ale mecanicii pulmonare. O diferență semnificativă între cele două grupuri a fost observată, de asemenea, în ceea ce privește scorul sindromului de răspuns inflamator sistemic, incidența sepsisului și incidența insuficienței multiple de organ.

Concluzie: Criteriile pentru SDRA, atunci când sunt aplicate la populația traumatizată, captează un grup foarte disparat și are o specificitate slabă pentru identificarea pacienților cu risc. Recrutarea pacienților traumatizați pentru studii ARDS sau managementul ventilator preventiv bazat exclusiv pe aceste criterii poate fi nerecomandată.