Obiective/hipoteză: O dietă săracă în acizi grași saturați și bogată în cereale integrale, legume și fructe este recomandată pentru a reduce riscul de obezitate, boli cardiovasculare și diabet zaharat de tip 2. Cu toate acestea, există un interes larg pentru alternativele bogate în grăsimi („Dieta Atkins”) și în proteine („Dieta Zone”) la abordarea convențională bogată în carbohidrați și fibre. Raportăm un studiu randomizat care a comparat aceste două abordări alternative cu o dietă convențională la femeile supraponderale rezistente la insulină.

Metode: Nouăzeci și șase de femei normoglicemice, rezistente la insulină (IMC >27 kg/m(2)) au fost repartizate aleatoriu la una dintre cele trei intervenții dietetice: o dietă bogată în carbohidrați, bogată în fibre (HC), dieta Atkins bogată în grăsimi (HF) sau dieta Zone bogată în proteine (HP). Abordarea experimentală a fost concepută pentru a imita ceea ce ar putea fi realizat în practica clinică: recomandările au implicat sfaturi privind alegerile alimentare și nu au fost prescriptive în ceea ce privește energia totală. Au existat faze supravegheate de pierdere în greutate și de menținere a greutății (8 săptămâni fiecare), dar nu a existat niciun contact între echipa de cercetare și participanți în ultimele 8 săptămâni ale studiului. Rezultatul a fost evaluat în ceea ce privește compoziția corporală și indicatorii de risc cardiovascular și de diabet.

Rezultate: Greutatea corporală, circumferința taliei, trigliceridele și nivelurile de insulină au scăzut cu toate cele trei diete, dar, în afară de insulină, reducerile au fost semnificativ mai mari în grupurile HF și HP decât în grupul HC. Aceste observații sugerează că dietele populare au redus rezistența la insulină într-o măsură mai mare decât au făcut-o sfaturile dietetice standard. În comparație cu dieta HC, s-a demonstrat că dietele HF și HP au produs reduceri semnificativ mai mari (p<0,01) ale mai multor parametri, inclusiv pierderea în greutate (HF -2,8 kg, HP -2,7 kg), circumferința taliei (HF -3,5 cm, HP -2,7 cm) și trigliceridele (HF -0,30 mmol/l, HP -0,22 mmol/l). Colesterolul LDL a scăzut la indivizii care au urmat dietele HC și HP, dar a avut tendința de a fluctua la cei care au urmat dieta HF, în măsura în care nivelurile globale au fost semnificativ mai mici în grupul HP decât în grupul HF (-0,28 mmol/l, 95% CI 0,04-0,52, p=0,02). Dintre cei care au urmat dieta HF, 25% au prezentat o creștere >10% a colesterolului LDL, în timp ce acest lucru s-a întâmplat doar la 13% dintre subiecții care au urmat dieta HC și la 3% dintre cei care au urmat dieta HP.

Concluzii/interpretări: În practica de rutină, o dietă cu conținut redus de carbohidrați și mai mare de proteine poate fi cea mai potrivită abordare generală pentru reducerea riscului de boli cardiovasculare și de diabet de tip 2. Pentru a obține beneficii similare cu o dietă HC, ar putea fi necesară o creștere a cerealelor integrale bogate în fibre, a leguminoaselor, legumelor, legumelor și fructelor și o reducere a acizilor grași saturați într-o măsură mai mare decât cea care pare a fi obținută prin aplicarea orientărilor actuale. Abordarea HF pare să aibă succes în ceea ce privește pierderea în greutate pe termen scurt, dar trebuie monitorizate nivelurile lipidelor. Potențialele efecte dăunătoare ale dietei pe termen lung rămân o preocupare.