Anatomia cotului

Codul este o articulație formată din trei oase: osul brațului superior, humerusul, și cele două oase ale antebrațului, radius și ulna. Capătul inferior al humerusului are niște umflături osoase numite epicondili care servesc ca locuri de atașare pentru tendoanele și mușchii principali care ajută la mișcarea brațului. Protuberanța de pe partea exterioară a cotului se numește epicondilul lateral. Aceasta ajută la atașarea tendoanelor și a mușchilor care ajută la extensia degetelor și a încheieturii mâinii.

Ce este cotul de tenis?

Codul de tenis este un nume comun pentru afecțiunea cotului epicondilita laterală. Este o leziune de suprasolicitare care cauzează inflamație și microtarsiuni ale tendoanelor care se atașează la epicondilul lateral.

Tennis elbow este o afecțiune dureroasă care apare în urma contracțiilor musculare repetate la nivelul antebrațului. Afecțiunea este mai frecventă în activități sportive precum tenisul, pictura, ciocănitul, dactilografierea, grădinăritul și cântatul la instrumente muzicale.

Codul jucătorului de tenis și cotul jucătorului de golf sunt similare, cu excepția faptului că cotul jucătorului de golf apare pe partea interioară a cotului, iar cotul jucătorului de tenis apare pe partea exterioară a cotului. Ambele afecțiuni sunt un tip de tendinită – inflamație a tendoanelor.

Semne și simptome ale cotului de tenis

Semnele și simptomele cotului de tenis pot include următoarele:

• Durere la nivelul cotului care se înrăutățește treptat
• Durere la partea exterioară a cotului care iradiază spre antebraț și încheietura mâinii la apucarea obiectelor
• Apărare slabă
• Apărare dureroasă
• Durere care se exacerbată la nivelul cotului atunci când încheietura mâinii este îndoită înapoi

Cauzele cotului de tenis

Codul de tenis este de obicei cauzat de suprasolicitarea mușchilor antebrațului, dar poate fi cauzat, de asemenea, de un traumatism direct, cum ar fi în cazul unei căzături, accident de mașină sau un accident de muncă.

Cuplul de tenis este frecvent întâlnit la jucătorii de tenis, de unde și numele, mai ales atunci când se folosește o tehnică deficitară în timp ce se lovește mingea cu o lovitură de rever. Alte cauze frecvente includ orice activitate care necesită mișcări repetitive ale antebrațului, cum ar fi pictura, ciocănitul, dactilografierea, greblarea, țesutul, grădinăritul, ridicarea de obiecte grele și cântatul la instrumente muzicale.

Diagnosticarea cotului de tenis

Medicul dumneavoastră va evalua cotul de tenis analizând istoricul medical, efectuând un examen fizic amănunțit și solicitând radiografii, RMN sau electromiografie (EMG) pentru a detecta orice compresie nervoasă.

Tratamentul cotului de tenis

Tratamente conservatoare pentru cotul de tenis

Medicul dumneavoastră vă va recomanda opțiuni de tratament conservator pentru a trata simptomele cotului de tenis. Acestea pot include:

• Limitați utilizarea și odihniți brațul de la activitățile care agravează simptomele.
• Se pot ordona plasturi sau orteze pentru a diminua stresul asupra țesuturilor lezate.
• Puneți comprese cu gheață pe cot pentru a reduce umflarea.
• Evitați activitățile care tind să aducă simptomele și să crească stresul asupra tendoanelor.
• Pot fi prescrise medicamente antiinflamatorii și/sau injecții cu steroizi pentru a trata durerea și umflarea.
• Se poate ordona terapie ocupațională pentru exerciții de întărire și de întindere a antebrațului odată ce simptomele au scăzut.
• Se pot aplica ultrasunete cu impulsuri pentru a crește fluxul sanguin și vindecarea tendoanelor lezate.

Chirurgia de eliberare a epicondilului lateral

Dacă opțiunile de tratament conservator nu reușesc să rezolve afecțiunea și simptomele persistă timp de 6 ‐ 12 luni, chirurgul dumneavoastră vă poate recomanda o procedură chirurgicală pentru tratarea cotului de tenis numită chirurgie de eliberare a epicondilului lateral. Intervenția chirurgicală este considerată o ultimă soluție și doar 1 din 10 pacienți necesită intervenție chirurgicală. Rata de succes chirurgical pentru ameliorarea durerii cauzate de cotul de tenis este de 85‐95%. Scopul intervenției chirurgicale la cotul de tenis este de a îndepărta țesutul bolnav din jurul cotului extern, de a îmbunătăți alimentarea cu sânge a zonei și de a vă ameliora simptomele. Chirurgul dumneavoastră va decide dacă va efectua operația în mod tradițional sau endoscopic. Operația tradițională implică o incizie de până la 5 cm în zona cotului.

Chirurgia endoscopică implică una sau două &jumătate;” incizii în zona exterioară a cotului, în epicondilul lateral și utilizarea unui endoscop cu o cameră pentru vizualizarea structurilor interne. Fiecare incizie se numește portal. Un tub contondent, numit trocar, este introdus în fiecare portal înainte de introducerea endoscopului și a instrumentelor chirurgicale.

Camera de televiziune atașată la endoscop afișează imaginea articulației pe un ecran de televiziune, permițându-i chirurgului dumneavoastră să vizualizeze articulația cotului. Imaginea mare de pe ecranul televizorului îi permite chirurgului să vadă direct articulația și să determine amploarea problemei.

Cel de-al doilea portal este utilizat pentru introducerea instrumentelor chirurgicale. Acest portal va fi folosit pentru a îndepărta țesuturile moi pentru a vizualiza tendonul extensor și atașamentul său pe epicondilul lateral. Chirurgul dumneavoastră taie apoi tendonul sau eliberează tendonul și apoi îl reatașează la os. Orice țesut cicatricial prezent va fi îndepărtat, precum și orice pinteni osoși. După ce operația este finalizată, portalurile (inciziile) sunt închise cu suturi sau bandă adezivă.

Această operație se efectuează de obicei într-o sală de operație, sub anestezie regională sau generală, în ambulatoriu, ca operație de zi.

Operația endoscopică este mult mai puțin traumatizantă pentru mușchi, ligamente și țesuturi decât metoda tradițională de deschidere chirurgicală a zonei cotului cu incizii lungi. Aceste incizii au ca rezultat cicatrici foarte mici, care în multe cazuri sunt imperceptibile.

Riscuri și complicații ale cotului de tenis

Ca orice intervenție chirurgicală majoră, chirurgia cotului de tenis poate implica anumite complicații, cum ar fi:

• Reacții alergice la medicamente
• Pierdere de sânge
• Infarct miocardic, accident vascular cerebral, insuficiență renală, pneumonie sau infecție a vezicii urinare
• Infecție
• Lovitură nervoasă
• Lovitură a nervului radial, care cauzează amorțeală, furnicături, arsuri sau pierderea sensibilității în spatele mâinii și antebrațului
• Slăbiciune a încheieturii mâinii cu extensie
• Reapariția sau eșecul ameliorării simptomelor

.