Cercetătorii au descoperit că PSIHOPATII simt frica, dar nu recunosc pericolul

  • Se credea că incapacitatea de a experimenta frica determină acțiunile psihopaților
  • Dar, cercetătorii spun că acești indivizi ar putea de fapt să simtă emoția
  • Mai degrabă decât să le lipsească frica, ei se străduiesc să recunoască și să răspundă la amenințări

Psihopații sunt cunoscuți ca fiind manipulatori și insensibili față de ceilalți, cu tulburări emoționale severe care le conduc acțiunile antisociale.

Neurologii au atribuit mult timp acest comportament unei lipse generale de frică – dar, potrivit unui nou studiu, psihopații ar putea să nu fie atât de lipsiți de frică pe cât se credea cândva.

ADVERTISMENT

Cercetătorii au descoperit că acești indivizi pot de fapt să experimenteze această emoție, dar nu reușesc să recunoască și să răspundă la amenințări.

Neurologii au atribuit mult timp comportamentul psihopaților unei lipse generale de frică – dar, potrivit unui nou studiu, s-ar putea ca aceștia să nu fie atât de lipsiți de frică pe cât se credea odată. Este ilustrată o scenă din filmul American Psycho

THE ‘DARK TRIAD’ OF TRAITS

Narcissism: Tendințe de căutare a atenției, farmec, vanitate, grandoare, dar cu o stimă de sine scăzută, și dorința de a-i manipula pe ceilalți.

Machiavellism: Răceală, gândire imorală, manipulare pe termen lung, simț practic crunt și foame de bani, succes sau putere.

Psihopatie: Comportamente antisociale, căutare de senzații tari, manipulare și impulsivitate.

În studiul, publicat la Psychological Bulletin, cercetătorii de la Vrije Universiteit Amsterdam și Radboud University Nijmegen au analizat relația dintre frică și psihopatie la adulți.

De zeci de ani, presupusul deficit al acestei emoții a fost văzut ca un „factor etiologic proeminent” în comportamentele de risc ale psihopaților.

Aceste tipuri de tulburări emoționale se numără printre trăsăturile care disting psihopatia de alte tulburări psihiatrice.

Click aici pentru a redimensiona acest modul

‘Psihopatia este o tulburare severă de personalitate care implică o plictiseală afectivă, un stil interpersonal înșelător și îndreptățit și un comportament adesea impulsiv, iresponsabil și nesăbuit’, au scris autorii.

‘Se crede că componentele interpersonale și afective se află în centrul psihopatiei, în timp ce trăsăturile antisociale sunt împărtășite cu alte tulburări.’

Echipa a creat un model pentru a separa mecanismele cerebrale implicate în detectarea automată și răspunsul la amenințări de experiența conștientă a fricii ca emoție și a examinat lucrări anterioare care datează încă din 1806.

Psihopații au ocazional tendința de a prezenta răspunsuri emoționale neconvingătoare , cu scăpări care includ tonul vocii sau limbajul corpului. De asemenea, ei se vor oferi să facă favoruri și vor spune secrete false (imagine de arhivă) oamenilor pentru a le câștiga încrederea deplină

Prin intermediul „meta-analizei”, cercetătorii au găsit puține dovezi care să susțină ideea că psihopații au deficiențe la nivelul creierului care îi împiedică să experimenteze conștient frica.

Dar, ei au descoperit că indivizii psihopați au probleme în detectarea amenințărilor.

Potrivit echipei, acest studiu oferă prima dovadă empirică că procesele automate și cele conștiente pot fi afectate independent în cadrul unei tulburări.

EȘTI PSIHOPAT? CERCETĂTORII DEZVĂLUIE SEMNELE

Psihopații prezintă trăsături diferite în funcție de tulburarea lor, dar semnele comune includ farmecul superficial, o noțiune grandioasă a valorii de sine, nevoia de stimulare și impulsivitatea, minciuna patologică, abilitatea de a-i manipula pe ceilalți și lipsa de remușcări și de empatie.

Experții susțin că, de obicei, oamenii îi găsesc pe psihopați intriganți, dar nu pot pune degetul pe foc de ce.

Acest lucru se datorează comportamentului incongruent, deoarece psihopații au tendința de a acționa mult pentru a înșela sau de a imita reacții normale, uneori schimbându-și rapid opiniile și reacțiile.

De exemplu, dl Wells a spus că, la întâlnirea cu cineva, încearcă să devină „cea mai interesantă persoană pe care o cunoaște” și, probabil, adoptă interese și răspunsuri adecvate pentru a face acest lucru.

Răspunsul său dezvăluie, de asemenea, o altă trăsătură comună – o noțiune grandioasă a valorii de sine – în sensul că el poate fi cea mai interesantă persoană din încăpere.

Psihopații au ocazional tendința de a prezenta răspunsuri emoționale neconvingătoare, cu scăpări care includ tonul vocii sau limbajul corpului.

Acest lucru se poate datora faptului că ei nu sunt capabili să înțeleagă emoțiile, cum ar fi frica și dragostea, dar le pot mima.

În general, „emoțiile” psihopaților sunt superficiale și de scurtă durată și există un motiv ulterior de manipulare pentru a le manifesta.

De exemplu, domnul Wells a spus că se oferă să facă favoruri și spune secrete false oamenilor pentru a le câștiga încrederea deplină.

De asemenea, el dă dovadă de un farmec nesincer – o altă trăsătură asociată cu psihopații.

El spune: „Păstrez secrete și le spun secrete false pentru a le câștiga și mai mult încrederea, iar odată ce au suficientă încredere în mine, le cer favoruri, amintindu-le de favorurile pe care le-am făcut. Pot obține literalmente orice de la ei, ceea ce este incredibil de util.”

Psihopații manifestă de obicei o capacitate incredibilă de a-i manipula pe ceilalți și uneori le face plăcere să facă acest lucru.

Psihopații au deseori un aer de superioritate în jurul lor, poate demonstrat de convingerea domnului Wells că poate depista alți psihopați

Inclusiv expertul Dr. Hare avertizează că oricine poate fi păcălit în timpul unei scurte interacțiuni cu un psihopat.

Pe lângă implicațiile sale pentru înțelegerea creierului psihopatului, acest model poate fi aplicat și la cercetarea tulburărilor de dispoziție și de anxietate.

ADVERTISMENT

‘În timp ce indivizii psihopați pot suferi de un sistem de amenințare disfuncțional, persoanele cu tulburare de stres posttraumatic pot avea un sistem de amenințare hiperactiv, ceea ce îi determină mai târziu să se simtă temători’, spune Inti Brazil, unul dintre autorii studiului.

Cercetătorii spun că studiile anterioare au folosit probabil ‘frica’ ca termen generic, ceea ce a dus la inconsecvențe în ceea ce privește metodele și nivelurile de măsurare.

‘Ca o consecință a cercetării noastre, unele teorii foarte influente care atribuie roluri proeminente lipsei de frică în etiologia psihopatiei vor trebui să fie reconsiderate și puse în concordanță cu dovezile neuroștiințifice actuale’, spune Sylco Hoppenbrouwers, un autor al studiului.

‘Astfel de reevaluări ale conceptelor cheie vor duce la o mai mare precizie în cercetare și în practica clinică, ceea ce ar trebui, în cele din urmă, să deschidă calea către intervenții de tratament mai bine direcționate și mai eficiente’.