În lucrarea intitulată „Evaluation of a Point-of-Care Test, BVBlue, and Clinical and Laboratory Criteria for Diagnosis of Bacterial Vaginosis,” de Bradshaw și colab, publicat în numărul din martie 2005 al revistei Journal of Clinical Microbiology (2), autorii au concluzionat că, deoarece majoritatea femeilor care prezintă un risc mai mare de sechele ale vaginozei bacteriene (BV) nu se află în medii în care metodele convenționale de diagnosticare sunt fie practice, fie posibile, acestea ar beneficia foarte mult de accesul la teste rapide și fiabile la locul de îngrijire pentru a îmbunătăți diagnosticarea și gestionarea BV. Această concluzie s-a bazat pe o analiză a rezultatelor mai multor criterii clinice (Amsel ) și de laborator (Nugent ) recomandate în mod obișnuit pentru diagnosticarea BV cu rezultatele testelor rapide. În opinia noastră, această concluzie nu se aplică femeilor cu cervicită chlamydială. Utilizarea simultană a criteriilor Nugent și Amsel pare a fi importantă pentru diagnosticarea corectă a BV în acest grup de paciente.
Pentru a estima prevalența BV după criteriile Amsel și Nugent, am studiat un grup de 60 (vârsta medie, 31,7 ± 6,82 ani) de femei nongravide suspecte de cervicită. Pacientele cu Neisseria gonorrhoeae, Trichomonas vaginalis, infecție cu drojdie și infecție cu virusul imunodeficienței umane au fost excluse din acest studiu. pH-ul vaginal a fost măsurat cu ajutorul benzilor colorate. Trei tampoane de bumbac sterile (primul pentru colorația Gram, al doilea pentru testul KOH și al treilea pentru cultivarea micoplasmelor genitale) au fost utilizate pentru a obține material din fornixul vaginal posterior, iar un tampon Dacron a fost utilizat pentru a obține material din canalul endocervical pentru detectarea antigenului Chlamydia trachomatis prin Chlamydia Direct IF (bioMerieux) (3). Evaluările frotiului vaginal colorat Gram și ale altor criterii au fost efectuate de persoane cu o experiență de peste 5 ani.
C. trachomatis a fost confirmată în 31 (51,6%) cazuri, iar micoplasmele genitale au fost cultivate în 17 (28,3%) cazuri. BV a fost diagnosticată la 14 (23,4%) dintre cele 60 de femei examinate pe baza a trei sau patru criterii Amsel (pH ≥4,5, secreție omogenă lăptoasă subțire, prezența „celulelor de indici” și miros de amină la amestecarea fluidului vaginal cu 10% KOH) și a fost diagnosticată la 6 dintre ele (10%) în conformitate cu scorurile Nugent (0 până la 3, negativ; 4 până la 6, intermediar; 7 până la 10, pozitiv) (1, 6) (tabelul 1). La cinci din cele opt femei rămase cu scoruri Amsel-pozitive, dar cu scoruri Nugent-negative, s-a observat o coinfecție cu C. trachomatis (tabelul 2). În mod interesant, trei sau patru criterii Amsel au fost pozitive în rândul a 57,1% dintre pacientele cu scoruri Nugent intermediare și în 8,5% cu scoruri Nugent negative. BV a fost diagnosticată prin criteriile Amsel în patru cazuri din 47 de femei cu floră normală (scor Nugent, 0 până la 3). În toate cele patru cazuri, a fost detectată coinfecția cu C. trachomatis (într-un caz, și cu micoplasme genitale) și absența „celulelor indiciu”, deși alte trei criterii Amsel au fost pozitive (tabelul 2). Scorurile Nugent-negative, Amsel-pozitive (pe baza criteriilor Amsel pozitive, altele decât „celulele indiciu”) au rezultat foarte des din sângerarea de contact și din prezența conținutului mucopurulent cervical, în special în timpul infecției cu chlamydii sau micoplasme. De aceea, în opinia noastră, observarea „celulelor indicii” trebuie să fie principala caracteristică atunci când se utilizează criteriile Amsel. Acest lucru este confirmat de următoarea observație: dintre cele șapte femei cu scoruri Nugent intermediare, în patru cazuri a fost diagnosticată BV prin utilizarea criteriilor Amsel, în trei cazuri s-a constatat prezența „celulelor indiciu”, iar într-un caz s-a constatat coinfecția cu C. trachomatis. Scorurile intermediare Nugent sunt raportate de mulți autori ca fiind o floră vaginală anormală și foarte des sunt însoțite de prezența „celulelor indiciu” (2, 6).
Este bine cunoscut faptul că secrețiile vaginale anormale sunt un simptom al multor procese patologice diferite în tractul genital al femeii. Modificarea (creșterea) pH-ului vaginal poate urma din mai multe motive, în special în cazul infecției cu chlamydia (4, 5, 7), prezența ectopiei cervicale, sângerarea de contact și altele.
Tinând cont de faptul că cervicita chlamydială poate influența criteriile Amsel, evitarea rezultatelor fals-pozitive și diagnoza corectă a BV folosind simultan criteriile Nugent și Amsel (în principal „celule indicatoare”) este importantă pentru pacientele cu cervicită.
- Vezi în linie
- Vezi popup
Datele clinice și de laborator ale femeilor studiate
- View inline
- View popup
Caracteristicile a 14 femei cu BV, pe baza criteriilor lui Amsel
- Copyright © 2005 American Society for Microbiology
- 1.↵
Amsel, R., P. A. Totten, C. A. Spiegel, K. C. Chen, D. Eschenbach, și K. K. Holmes.1983. Vaginită nespecifică. Criterii de diagnostic și asociere microbiană și epidemiologică. Am. J. Med.74:14-22.
- 2.↵
Bradshaw, C. S., A. N. Morton, S. M. Garland, L. B. Horvath, I. Kuzevska, și C. K. Fairley.2005. Evaluarea testului point-of-care, BVBlue, și a criteriilor clinice și de laborator pentru diagnosticarea vaginozei bacteriene. J. Clin. Microbiol.43:1304-1308.- 3.↵
Friedek, D., A. Ekiel, Z. Chelmicki, și M. Romanik.2004. Infecții cu HPV, Chlamydia trachomatis și micoplasme genitale la femeile cu leziuni scuamoase intraepiteliale de grad scăzut (LSIL). Ginekol. Pol.75:457-463.- 4.↵
Hay, P. E., R. F. Lamont, D. Taylor-Robinson, D. J. Morgan, C. Ison, and J. Pearson.1994. Colonizarea anormală a tractului genital și nașterea prematură ulterioară și avortul spontan târziu. Br. Med. J.308:295-298.- 5.↵
Hillier, S. L.1993. Microbiologia diagnostică a vaginozei bacteriene. Am. J. Obstet. Gynecol.169:455-459.- 6.↵
Nugent, R. P., M. A. Krohn, and S. L. Hiller.1991. Fiabilitatea diagnosticului de vaginoză bacteriană este îmbunătățită de o metodă standardizată de interpretare a colorației Gram. J. Clin. Microbiol.29:297-301.- 7.↵
Romanik, M., and G. Martirosian.2004. Frecvența, criteriile de diagnostic și consecințele vaginozei bacteriene la femeile gravide. Przegl. Epidemiol.58:547-553..
- 2.↵