Când Dumnezeu închide o ușă, El deschide o fereastră. Cred că am auzit acest citat de un milion de ori. Ei bine… poate nu de un milion, dar cu siguranță așa pare uneori. Cu toții am trecut prin asta. Mergem înainte, totul pare să fie bine și apoi se întâmplă. Bum! Ușa se închide. Uneori o vedem cum se închide. Știm că se apropie. Dar, de cele mai multe ori, ușile închise ne iau prin surprindere. Ne gândim: „Cum am ajuns aici?”. Speranța noastră a dispărut și nu avem nicio idee ce să facem sau cum să mergem mai departe.

El deschide o fereastră… Dacă e să fiu sinceră, nu sunt sigură cât de mult adevăr există în această afirmație. Uneori, când Dumnezeu închide o ușă, nu deschide o fereastră… Cel puțin nu imediat. Dumnezeu se va folosi adesea de ușile închise din viața noastră pentru a ne învăța cum să ne încredem în El. Nu este vorba de prea multă încredere atunci când ne uităm imediat în sus pentru a găsi o altă oportunitate. Atunci când nu avem nicio idee unde să mergem sau ce să facem, învățăm să ne încredem pe deplin în El.

Mai multă creștere are loc în vremuri de incertitudine decât în orice alt moment al vieții noastre.

Când fiecare fereastră și fiecare ușă sunt închise, Dumnezeu este capabil să ne învețe ce înseamnă să ne încredem în El.

Una dintre poveștile mele preferate din Biblie este cea a lui Iosif. La o vârstă fragedă, Dumnezeu i-a dat vise și viziuni despre viitorul său; dar toate acestea au fost întrerupte atunci când frații săi geloși l-au vândut ca sclav în Egipt. Apoi a fost acuzat pe nedrept de o crimă și aruncat în închisoare. În tot acest timp, favoarea lui Dumnezeu a fost asupra lui. Oamenii păreau să știe că era special. Dar, indiferent de această favoare, trebuie să se fi simțit un pic deznădăjduit. A petrecut mai mult de un deceniu așteptând ca o ușă să se deschidă. Faraon a avut un vis. Iosif l-a interpretat și astfel ușa lui deschisă a venit în cele din urmă.

Un alt om care a așteptat o oportunitate deschisă este Avraam. Dumnezeu îi promisese o națiune de urmași, dar el și Sara nu au putut avea copii. Ușa închisă. Au încercat ei înșiși să deschidă o altă ușă, punându-l să se culce cu Agar (servitoarea Sarei), dar rezultatul acestui păcat are consecințe până în ziua de azi. În cele din urmă (după 25 de ani de așteptare), Isaac s-a născut.

Timpul pe care acești bărbați l-au petrecut în așteptare a sfârșit prin a fi cea mai crucială parte a poveștilor lor. Ei au învățat să se încreadă în Dumnezeu atunci când nu aveau nicio idee dacă și când se va deschide ușa lor. Și Dumnezeu a folosit acest timp pentru a-i pregăti pentru ceea ce aveau să întâlnească de cealaltă parte a ușii.

Pentru noi, ușile închise nu vin de obicei sub forma sclaviei, a închisorii sau a așteptării până la vârsta de o sută de ani pentru a deveni tată. Pierdem un loc de muncă, ratăm o oportunitate, experimentăm o situație financiară dificilă, suferim un avort spontan sau descoperim o boală fie la noi înșine, fie la o persoană dragă. Și în fiecare dintre aceste situații ne simțim fără speranță… închiși… fără ferestre deschise… fără uși deschise. Ne simțim blocați. Ne simțim fără speranță.

Inima omului își plănuiește calea, dar Domnul îi stabilește pașii. – Proverbe 16:9 (ESV)

Noi ne facem o mulțime de planuri în această viață. Ne planificăm educația, cariera, familia… dar un singur lucru este sigur. Planurile noastre nu merg întotdeauna „conform planului”. Și, sincer, mă bucur că nu se întâmplă așa.

Vezi, Dumnezeu știe mult mai multe despre această viață și despre scopul meu decât aș putea eu vreodată. Vreau ca El să-mi ajusteze planurile după cum crede El de cuviință.

Ceea ce pare adesea o ușă închisă este pur și simplu modul lui Dumnezeu de a ne duce acolo unde trebuie să fim pentru a realiza tot ce are El pentru viețile noastre. Acest lucru poate fi dificil de auzit atunci când o ușă închisă vine ca un șoc sau este dureros în vreun fel, dar credeți-mă când spun că Dumnezeu lucrează întotdeauna lucrurile împreună pentru binele nostru.

Și ca să fie clar, nu orice ușă închisă este închisă de Dumnezeu. Trăim încă într-o lume decăzută, cu un dușman foarte real căruia îi place să ne trântească ușile în nas în speranța că vom da vina pe Dumnezeu pentru ușa închisă și ne vom pierde credința. Dar nu vă pierdeți niciodată credința. Noi slujim unui Dumnezeu bun!

El poate folosi și va folosi piedicile din această viață și din lumea noastră decăzută pentru a țese împreună o poveste de viață pe care nu ne-am fi putut-o imagina niciodată pentru noi înșine.

.