Liliecii sunt singurele mamifere capabile să zboare cu adevărat, adică să zboare cu ajutorul mișcărilor musculare, spre deosebire de planare. Aripa este o membrană dublă de piele întinsă între oasele enorm de alungite ale celor patru degete și care se întinde de-a lungul corpului, de la membrele anterioare la cele posterioare și de aici la coadă. Degetul mare este mic, cu gheare și liber de membrană. Membrele posterioare sunt mici și pot fi rotite în așa fel încât genunchii să se îndoaie mai degrabă în spate decât în față, ca la alte mamifere; se presupune că aceasta este o adaptare pentru decolare și zbor. Liliecii în repaus atârnă cu capul în jos, agățându-se de o creangă sau de o crăpătură cu picioarele cu gheare; din această poziție își iau zborul.

Chiar toți liliecii sunt nocturni și mulți dintre ei trăiesc în peșteri; deși văd bine, ei se bazează în primul rând pe auzul lor foarte dezvoltat, folosind ecolocația (sonarul) pentru a evita coliziunile și pentru a captura insectele în zbor. Liliacul emite sunete ascuțite (până la 100.000 de hertzi) care au ecou de la obiectele pe care le întâlnește; ecoul îi oferă liliacului informații despre mărimea, forma și distanța obiectului. Rata la care liliecii emit aceste scârțâituri este uneori de până la 200 pe secundă. Liliecii orbi își găsesc cu ușurință drumul prin trasee complexe cu obstacole, dar surzenia îi lasă neajutorați.

• Introducere
• Caracteristici speciale
• Tipuri de lilieci
• Clasificare
• Bibliografie

.