De Rebecca Parlakian, MA, Ed.

Structurile de somn ale bebelușilor: Just the Facts

Babys don’t begin showing a regular „day-wake, night-sleeping” pattern until about 4 months of age. Acesta este motivul pentru care vă recomandăm să așteptați până când bebelușul dumneavoastră are cel puțin 4 luni înainte de a începe antrenamentul somnului de orice fel.

Să vorbiți cu furnizorul de servicii medicale al copilului dumneavoastră înainte de a începe antrenamentul somnului. Întotdeauna consultați furnizorul de servicii medicale înainte de antrenamentul somnului dacă copilul dumneavoastră are nevoi speciale de îngrijire a sănătății.

Cei mari au și ei nevoie de somn

Majoritatea noilor părinți sunt obosiți. Părinții care nu au un somn bun timp de săptămâni și luni sunt mai predispuși să raporteze că se simt stresați, anxioși sau deprimați. Lipsa somnului poate face, de asemenea, mai greu să facă față sentimentelor și provocărilor de zi cu zi, cum ar fi liniștirea bebelușilor atunci când se agită.

Să plângă sau să nu plângă (aceasta este întrebarea)

Pentru bebeluși, plânsul este un răspuns normal la așezarea la culcare. Există mai multe modalități de a-i ajuta pe bebeluși să învețe cum să se liniștească singuri și să adoarmă. Depinde de părinți să aleagă ce metodă de somn funcționează cel mai bine pentru bebelușii lor și pentru familiile lor. Deoarece bebelușii învață prin rutine, este important ca părinții să aleagă o metodă pe care o pot folosi în mod constant, una care nu îi va epuiza.

Ce este „Crying It Out”?

Există diferite moduri de a gândi despre a ajuta bebelușii să învețe să adoarmă singuri.

• Să plângă în mod gradat (adesea numită „metoda Ferber”) este atunci când părinții își pun bebelușul jos după o rutină de culcare și îl lasă să plângă până adoarme. Părinții verifică bebelușul, așteptând perioade de timp din ce în ce mai lungi înainte de a intra în cameră, începând de la 2 minute și ajungând treptat la 30 de minute. (Experții recomandă părinților să nu ia în brațe sau să vorbească cu bebelușul atunci când intră în camera acestuia). Această rutină se repetă până când bebelușul adoarme independent.

• Dispariția la culcare: Părinții decalează ora de culcare a bebelușului mai târziu cu 10-15 minute în fiecare seară, astfel încât bebelușul să fie obosit la ora de culcare. Când bebelușul ajunge la un punct în care adoarme la scurt timp după ce este culcat, aceea devine „ora de culcare.”

Ce spune cercetarea?

• Atât plânsul gradat cât și estomparea la culcare au ajutat bebelușii să adoarmă mai repede, în comparație cu bebelușii ai căror părinți au primit informații despre somnul sugarului (dar nu și strategii specifice).

• Mamele care au folosit plânsul gradat sau estomparea la culcare au arătat mai puțin stres decât mamele care au primit doar informații despre somn, dar nu și strategii.

• Familiile care au folosit strigătul gradat au constatat, de asemenea, că bebelușii lor au fost mai puțin predispuși să se trezească în timpul nopții.

• Alegerea unei strategii de culcare nu are impact asupra relației copilului cu părinții. Părinții nu își „deteriorează” relația cu bebelușii lor prin utilizarea plânsului gradat.

Ce trebuie reținut?

Învățarea de a adormi este o abilitate nouă pentru bebeluși. Ei se agită și plâng adesea ca parte normală a acestei învățări timpurii. Perioadele scurte de plâns îi ajută pe bebeluși să învețe să se liniștească, să adoarmă și să stăpânească abilitatea de a adormi.

Unor bebeluși le este mai greu decât altora să învețe să adoarmă singuri. Provocările legate de somn sunt probabil una dintre cele mai dificile părți ale educației parentale timpurii.

Când bebelușii primesc în mod regulat îngrijire iubitoare și receptivă pe tot parcursul zilei, antrenamentul somnului nu este dăunător pentru dezvoltarea creierului lor sau pentru relația lor cu părinții.

Notele de subsol

Sheldon, S. H. (2014). Dezvoltarea somnului la sugari și copii. În S. H. Sheldon, R. Ferber , M. H. Kryger, & D. Gozal (Eds.), Principles and practice of pediatric sleep medicine (2nd ed.), pp. 17-23. Elsevier Saunders.

Sheldon, S. H. (2014). Dezvoltarea somnului la sugari și copii. În S. H. Sheldon, S. H. Sheldon, R. Ferber , M. H. Kryger, & D. Gozal (Eds.), Principles and practice of pediatric sleep medicine (2nd ed.), pp. 17-23. Elsevier Saunders.Clinical Sleep Medicine, 12(11), 1535-1543. doi:10.5664/jcsm.6284

Ibidem.

Gradisar, M., Jackson, K., Spurrier, N. J., Gibson, J., Whitham, J., Williams, A. S., … Kennaway, D. J. (2016). Intervenții comportamentale pentru problemele de somn la sugari: Un studiu controlat randomizat. Pediatrie, 137(6). Retrieved from https://pediatrics.aappublications.org/content/137/6/e20151486

Ibidem.

Ibidem.

Price, A. M. H., Wake, M., Ukoumunne, O. C., Hiscock, H. (2012). Urmărirea la cinci ani a daunelor și beneficiilor intervenției comportamentale de somn pentru sugari: Studiu randomizat. Pediatrie, 130(4).