NARATOR: Vara anului 1942 – la doar un an de la invazia Uniunii Sovietice, Hitler ordonă o ofensivă împotriva marelui oraș de pe Volga care poartă numele lui Stalin. La începutul lunii august, trupele Wehrmacht avansează până la limitele orașului Stalingrad.
GERHARD DENGLER: „Ne-am gândit că dacă am putea tăia Stalingradul și, odată cu acesta, Volga, războiul ar fi ca și terminat.”
NARATOR: Zi după zi, bombardierele germane atacă. Orașul arată din ce în ce mai mult ca un pustiu. La mijlocul lunii septembrie 1942, soldații germani intră în Stalingrad. Mulți cred că inamicul este aproape învins, că este doar o chestiune de zdrobire a ultimelor focare de rezistență. Dar dictatorul sovietic este hotărât. Orașul nu va fi cucerit. Stalingradul este transformat într-o fortăreață. Chiar și civilii pun umărul.
RAISSA GALTSCHENKO: „A existat un apel către soldați: Nu mai există pământ pentru noi dincolo de Volga. Știam ce apărăm, patria noastră și, mai presus de toate, orașul nostru.”
NARATOR: Există lupte acerbe printre ruine, stradă cu stradă, casă cu casă. Uneori, doar etajele îi separă pe inamici. Lupta corp la corp este sălbatică. Durează săptămâni întregi.
GÜNTER SCHRÖDER: „Când rușii au atacat brusc, nu puteam face decât un singur lucru: să ne scoatem lopețile și să îi lovim de jos și să lovim artera principală de sub cap.”
NARATOR: Bătălia brutală face acum un bilanț zilnic de mii de soldați germani și sovietici. La începutul lunii noiembrie, temperaturile din Stalingrad scad până la -18 grade. Volga îngheață. În stepele înzăpezite, nu departe de oraș, se adună trupele Armatei Roșii. Peste un milion de soldați sunt pregătiți, cu ordinul de a asedia inamicul. La 19 noiembrie 1942, ei atacă. Germanii nu prea au ce să opună unei forțe atât de copleșitoare. În trei zile, trupele Armatei a 6-a sunt încercuite. Aproape 300.000 de soldați germani și aliați se află acum sub asediu în Stalingrad.
HANS-ERDMANN SCHÖNBECK: „Ne-am temut că ne vor face ceea ce noi făcusem deja la sute de mii de ruși. Până atunci, nu mai exista nicio speranță de milă de ambele părți. Știam ce ni se va întâmpla.”
NARATOR: Pentru Hitler, bătălia pentru Stalingrad este, de asemenea, o chestiune de mândrie. Armata a 6-a vrea să capituleze. Dar el refuză. Lăsându-și soldații în voia sorții. Mii de vieți sunt pierdute nu doar în luptă, ci și din cauza foamei și a frigului.
GERHARD MÜNCH: „Mii de soldați zac neîngropați în zăpadă, mii și mii. Drumul trecea printre ei, vântul trecea peste ei. Se rupe ceva în tine, care nu poate fi vindecat niciodată.”
NARATOR: La 2 februarie 1943, Armata a 6-a se predă împotriva voinței lui Hitler. Pentru armata sovietică, primul mare triumf cu un cost uriaș. Jumătate de milion de soldați sovietici mor. Dintre cei 300.000 de soldați germani aflați sub asediu, doar unul din trei supraviețuiește pentru a înfrunta ani de prizonierat. Doar 6.000 de soldați germani care luptă la Stalingrad până la capăt se mai întorc acasă.
.