Scopul problemei

În 2016, aproximativ 320 000 de persoane au murit din cauza înecului, ceea ce face ca înecul să fie o problemă majoră de sănătate publică la nivel mondial. În 2015, rănile au reprezentat peste 9 % din mortalitatea totală la nivel mondial. Înecul este a 3-a cauză principală de deces prin rănire neintenționată, reprezentând 7 % din toate decesele legate de rănire.

Plata globală și decesele cauzate de înec se regăsesc însă în toate economiile și regiunile:

• țările cu venituri mici și medii reprezintă peste 90% din decesele prin înec neintenționat;
• mai mult de jumătate din înecurile din lume au loc în Regiunea Pacificului de Vest a OMS și în Regiunea Asia de Sud-Est a OMS;
• ratele de deces prin înec sunt cele mai ridicate în Regiunea Africană a OMS și sunt de 15-20 de ori mai mari decât cele observate în Germania sau, respectiv, în Regatul Unit.

În ciuda datelor limitate, mai multe studii relevă informații privind impactul costului înecului. În Statele Unite ale Americii, 45% dintre decesele prin înec se înregistrează în rândul segmentului cel mai activ din punct de vedere economic al populației. Numai înecul pe coastă în Statele Unite reprezintă 273 de milioane de dolari SUA în fiecare an în costuri directe și indirecte. În Australia și Canada, costul anual total al vătămărilor prin înec se ridică la 85,5 milioane USD și, respectiv, 173 milioane USD.

Există o gamă largă de incertitudini în jurul estimării numărului de decese prin înec la nivel mondial. Metodele oficiale de clasificare a datelor privind înecul exclud decesele prin înec intenționat (sinucidere sau omucidere) și decesele prin înec cauzate de dezastre provocate de inundații și incidente de transport pe apă.

Datele din țările cu venituri ridicate sugerează că aceste metode de clasificare duc la o subreprezentare semnificativă a numărului total de înecuri cu până la 50% în unele țări cu venituri ridicate. Statisticile privind înecul non-fatal în multe țări nu sunt disponibile cu ușurință sau nu sunt fiabile.

Factori de risc

Vârsta

Raportul global privind înecul (2014) arată că vârsta este unul dintre principalii factori de risc pentru înec. Această relație este adesea asociată cu o lipsă de supraveghere. La nivel mondial, cele mai mari rate de înec se înregistrează în rândul copiilor de 1-4 ani, urmați de copiii de 5-9 ani. În Regiunea OMS a Pacificului de Vest, copiii cu vârste cuprinse între 5 și 14 ani mor mai frecvent din cauza înecului decât din orice altă cauză.

• Raportul global privind înecul (2014)

Statisticile privind înecul copiilor dintr-o serie de țări prezentate în Raportul global privind înecul sunt deosebit de revelatoare:

• Înecul este una dintre primele 5 cauze de deces pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 1 și 14 ani pentru 48 din 85 de țări cu date care îndeplinesc criteriile de includere (1).
• Australia: înecul este principala cauză de deces prin rănire neintenționată la copiii cu vârsta cuprinsă între 1 și 3 ani.
• Bangladesh: înecul reprezintă 43% din totalul deceselor la copiii cu vârste cuprinse între 1 și 4 ani.
• China: înecul este principala cauză de deces prin rănire la copiii cu vârste cuprinse între 1 și 14 ani.
• Statele Unite ale Americii: înecul este a doua cauză principală de deces prin rănire neintenționată la copiii cu vârste cuprinse între 1-14 ani.

Genul

Bărbații sunt deosebit de expuși riscului de înec, cu o rată de mortalitate generală de două ori mai mare decât cea a fetelor. Aceștia au o probabilitate mai mare de a fi spitalizați decât fetele pentru înecul non-fatal. Studiile sugerează că ratele mai mari de înec în rândul bărbaților se datorează expunerii crescute la apă și unui comportament mai riscant, cum ar fi înotul singur, consumul de alcool înainte de a înota singur și plimbarea cu barca.

Accesul la apă

Accesul crescut la apă este un alt factor de risc pentru înec. Persoanele cu ocupații precum pescuitul comercial sau pescuitul de subzistență, care folosesc bărci mici în țările cu venituri mici sunt mai predispuse la înec. Copiii care locuiesc în apropierea surselor deschise de apă, cum ar fi șanțuri, iazuri, canale de irigații sau piscine, sunt deosebit de expuși riscului.

Dezastre provocate de inundații

Înecul reprezintă 75% din decesele provocate de inundații. Dezastrele provocate de inundații sunt din ce în ce mai frecvente și se așteaptă ca această tendință să continue. Riscurile de înec cresc odată cu inundațiile, în special în țările cu venituri mici și medii, în care oamenii trăiesc în zone predispuse la inundații, iar capacitatea de a avertiza, de a evacua sau de a proteja comunitățile împotriva inundațiilor este slabă sau abia se dezvoltă.

Călătoriile pe apă

Călătoriile zilnice și călătoriile efectuate de migranți sau solicitanți de azil au loc adesea pe nave supraaglomerate, nesigure, lipsite de echipamente de siguranță sau sunt operate de personal neinstruit pentru a face față incidentelor de transport sau de navigație. Personalul aflat sub influența alcoolului sau a drogurilor reprezintă, de asemenea, un risc.

Alți factori de risc

Există și alți factori care sunt asociați cu un risc crescut de înec, cum ar fi:

• starea socio-economică inferioară, apartenența la o minoritate etnică, lipsa de educație superioară și populațiile rurale, toate acestea tind să fie asociate, deși această asociere poate varia de la o țară la alta;
• sugarii lăsați nesupravegheați sau singuri cu un alt copil în apropierea apei;
• consumul de alcool, în apropierea sau în apă;
• afecțiuni medicale, cum ar fi epilepsia;
• turistii care nu sunt familiarizați cu riscurile și caracteristicile locale ale apei;

Prevenirea

Există multe acțiuni pentru a preveni înecul. Instalarea de bariere (de exemplu, acoperirea fântânilor, utilizarea de bariere pentru uși și parcuri de joacă, împrejmuirea piscinelor etc.) pentru a controla accesul la pericolele de apă sau eliminarea în întregime a pericolelor de apă reduce foarte mult expunerea la pericolele de apă și riscul.

Îngrijirea supravegheată la nivel comunitar a copiilor preșcolari poate reduce riscul de înec și are și alte beneficii dovedite pentru sănătate. Învățarea copiilor de vârstă școlară a înotului de bază, a siguranței în apă și a abilităților de salvare în siguranță este o altă abordare. Dar aceste eforturi trebuie întreprinse cu accent pe siguranță și pe un management general al riscurilor care să includă o programă de învățământ testată din punct de vedere al siguranței, o zonă de antrenament sigură, depistarea și selecția elevilor, precum și ratele elev-instructor stabilite pentru siguranță.

Politica și legislația eficientă sunt, de asemenea, importante pentru prevenirea înecului. Stabilirea și punerea în aplicare a unor reglementări sigure privind navigația cu barca, transportul maritim și feribotul reprezintă o parte importantă a îmbunătățirii siguranței pe apă și a prevenirii înecului. Consolidarea rezilienței la inundații și gestionarea riscurilor de inundații printr-o mai bună planificare a pregătirii pentru dezastre, planificarea utilizării terenurilor și sisteme de avertizare timpurie pot preveni înecul în timpul dezastrelor provocate de inundații.

Elaborarea unei strategii naționale privind siguranța apei poate crește gradul de conștientizare a siguranței în jurul apei, poate crea un consens în jurul soluțiilor, poate oferi o direcție strategică și un cadru pentru a ghida acțiunile multisectoriale și poate permite monitorizarea și evaluarea eforturilor.

Răspunsul OMS

OMS a publicat Raportul global privind înecul în noiembrie 2014. Aceasta a fost prima dată când OMS a elaborat un raport dedicat exclusiv înecului. Raportul a subliniat faptul că înecul a fost extrem de neglijat până în prezent și că guvernele și comunitățile de cercetare și de politici ar trebui să facă mult mai mult pentru a acorda prioritate prevenirii înecului și integrării acestuia în alte agende de sănătate publică.

Raportul global privind înecul oferă recomandări guvernelor pentru a adapta și a pune în aplicare programe eficiente de prevenire a înecului în funcție de mediul în care se află, pentru a îmbunătăți datele privind înecul și pentru a elabora planuri naționale de siguranță în apă. Raportul subliniază, de asemenea, natura multisectorială a înecului și solicită o mai mare coordonare și colaborare între agențiile ONU, guvernele, ONG-urile cheie și instituțiile academice pentru a preveni înecul.

În mai 2017, OMS a publicat Preventing drowning: an implementation guide. Această publicație se bazează pe Raportul global privind înecul și oferă îndrumări concrete pentru practicienii în domeniul prevenirii înecului cu privire la modul de punere în aplicare a intervențiilor de prevenire a înecului.

• Prevenirea înecului: un ghid de punere în aplicare

La nivel național, OMS a colaborat cu ministerele sănătății din unele țări cu venituri mici și medii pentru a preveni înecul prin utilizarea de bariere care să controleze accesul la apă și prin înființarea de centre de îngrijire de zi pentru copiii preșcolari. În plus, OMS a finanțat, de asemenea, cercetări în țările cu venituri mici care explorează întrebări prioritare legate de prevenirea înecului. La nivel regional, OMS organizează programe de formare și convoacă ateliere de lucru pentru a reuni reprezentanți ai guvernelor, ONG-urilor și agențiilor ONU care lucrează în domeniul prevenirii înecului.

(1) Datele privind mortalitatea țărilor au fost luate în considerare dacă îndeplineau următoarele criterii: acoperire estimată a deceselor la nivel național de 70 % sau mai mult; cauze de deces prost definite mai puțin de 20 %; 10 sau mai multe decese în grupa de vârstă 1-14 ani; și date disponibile din 2007 sau ulterior.

.